stupefacție
/stu.pe'fak.ʦi.e/Etimologie
Din franceză stupéfaction.
Definiții
- (livr.) uimire, stupoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stupefacție | stupefacții |
| genitiv-dativ | stupefacției | stupefacțiilor |
| vocativ | stupefacție | stupefacțiilor |
| articulat | stupefacția | stupefacțiile |