studiu
/ˈstu.dju/Etimologie
Din latină studium, italiană studio.
Definiții
- acțiunea de a studia; muncă intelectuală susținută depusă în vederea însușirii de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu.
- (spec.) însușire de cunoștințe științifice; învățătură.
- materie de învățământ.
- lucrare, operă științifică.
- (în artele plastice) schiță parțială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune și execută o operă definitivă.
- compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată mai ales unui scop pedagogic (de exercițiu).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | studiu | studii |
| genitiv-dativ | studiului | studiilor |
| vocativ | studiule | studiilor |
| articulat | studiul | studiile |