străromână
/strə.ro'mɨ.nə/Etimologie
Din prefixul stră- + română (după germană urrumänisch).
Definiții
- (lingv.) stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; română comună, română primitivă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | străromână | — |
| genitiv-dativ | străromânei | — |
| vocativ | străromână | — |
| articulat | străromâna | — |