strămuta
/strə.muˈta/Etimologie
Din latină extramutare.
Definiții
- a mișca (puțin) din loc; a clinti; a urni.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strămuta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | strămuta | strămutau |
Din latină extramutare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | strămuta | strămutau |
Din verbul a strămuta.
Din strămuta.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică