străduță
/strə'du.ʦə/Etimologie
Din stradă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui stradă; stradelă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | străduță | străduțe |
| genitiv-dativ | străduței | străduțelor |
| vocativ | străduță | străduțelor |
| articulat | străduța | străduțele |