străduință
/strə.duˈin.ʦə/Etimologie
Din a (se) strădui + sufixul -ință.
Definiții
- rarstrădanie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | străduință | străduințe |
| genitiv-dativ | străduinței | străduințelor |
| vocativ | străduință | străduințelor |
| articulat | străduința | străduințele |