străbătător
/strə.bə.tə'tor/Etimologie
Din a străbate + sufixul -ător.
Definiții
- care străbate sau care pătrunde prin ceva.
- (fig.) care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător.
- care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață.
Din a străbate + sufixul -ător.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică