strunguliță
/strun.gu'li.ʦə/Etimologie
Din strungă + sufixul -uliță.
Definiții
- diminutiv al lui strungă; strunguță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strunguliță | strungulițe |
| genitiv-dativ | strunguliței | strungulițelor |
| vocativ | strunguliță | strungulițelor |
| articulat | strungulița | strungulițele |