strungar
/strunˈɡar/Etimologie
Din strung + sufixul -ar.
Definiții
- muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung.
- cioban care mînă oile la strungă pentru a fi mulse.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strungar | strungari |
| genitiv-dativ | strungarului | strungarilor |
| vocativ | strungarule | strungarilor |
| articulat | strungarul | strungarii |