strung
/strung/Etimologie
Din slavă (veche) strungŭ.
Definiții
- mașină-unealtă cu ajutorul căreia se execută operația de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimțuire etc. prin așchiere a unei piese.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strung | strunguri |
| genitiv-dativ | strungului | strungurilor |
| vocativ | strungule | strungurilor |
| articulat | strungul | strungurile |