strujitură
/stru.ʒi'tu.rə/Etimologie
Din a struji + sufixul -tură.
Definiții
- fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strujitură | strujituri |
| genitiv-dativ | strujiturii | strujiturilor |
| vocativ | strujitură | strujiturilor |
| articulat | strujitura | strujiturile |