structură
/strukˈtu.rə/Etimologie
Din franceză structure < latină structura.
Definiții
- mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat, caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component, cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt.
- (spec.) dispoziție a atomilor în molecula unei substanțe.
- (spec.) mod de grupare a moleculelor într-un corp sau într-o substanță minerală.
- mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc, ale corpului animalelor, ale plantelor sau ale țesuturilor lor.
- (psih.) factură, alcătuire, conformație.
- mod de construire a unui edificiu, a unui pod etc.
- mod de alcătuire a unei opere literare, muzicale etc.
- mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi.
- mod de organizare, de întocmire a societății din punct de vedere economic, social-politic și cultural; orânduire.
- mod de organizare a unei ramuri de producție, a unui domeniu de activitate, a unei instituții, organizații etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | structură | structuri |
| genitiv-dativ | structurii | structurilor |
| vocativ | structură | structurilor |
| articulat | structura | structurile |