stropuleț
/stro.pu'leʦ/Etimologie
Din strop + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui strop; stropușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stropuleț | stropuleți |
| genitiv-dativ | stropulețului | stropuleților |
| vocativ | stropulețule | stropuleților |
| articulat | stropulețul | stropuleții |