stromă
/'stro.mə/Etimologie
Din franceză stroma, care provine din latină stroma < greacă antică στρώμα (strṓma, „pat”), din στόρνυμι (stórnumi, „a se destinde”).
Definiții
- (bot.) grup de lamele între care se găsește clorofila unor plante.
- (bot.) organ de rezistență al unor ciuperci, în care se află elementele de înmulțire.
- (anat.) rețea de suport a unui organ din țesut conjunctiv, vase și nervi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stromă | strome |
| genitiv-dativ | stromei | stromelor |
| vocativ | stromă | stromelor |
| articulat | stroma | stromele |