strigător
/stri.gə'tor/Etimologie
Din a striga + sufixul -ător.
Definiții
- care strigă; (fig.) care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident.
Din a striga + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strigător | strigători |
| genitiv-dativ | strigătorului | strigătorilor |
| vocativ | strigătorule | strigătorilor |
| articulat | strigătorul | strigătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică