substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a striga + sufixul -ăt.
Definiții
- cuvânt, șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; țipăt, strigare.
- invocare.
- anunțare, semnalizare (cu voce puternică); comandă.
- sunet, șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre.
- zgomot, larmă de voci; vociferare.
- exclamație de protest.
- chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat).
- strigătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | strigăt | strigăte |
| genitiv-dativ | strigătului | strigătelor |
| vocativ | strigătule | strigătelor |
| articulat | strigătul | strigătele |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a striga.
Definiții
- faptul de a striga.
- rostire de strigături la jocurile țărănești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | strigat | strigate |
| genitiv-dativ | strigatului | strigatelor |
| vocativ | strigatule | strigatelor |
| articulat | strigatul | strigatele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru striga.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină *strigare (< strix, -gis, „bufniță”).
Definiții
- (v.intranz.) a scoate sunete puternice, țipete; a răcni.
- a semnaliza ceva prin țipete; a cere ajutor prin țipete.
- (despre animale și păsări) a scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei.
- (v.tranz.) a spune, a enunța ceva cu glas puternic; a-și exprima cu glas puternic voința.
- (v.intranz.) a se văicări, a se jeli, a se plânge cu glas tare.
- a cere ceva cu glas tare, a reclama ceva impetuos; a pretinde, a porunci.
- (v.intranz.) a se răsti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare și cu dușmănie.
- (v.tranz.) a chema (pe cineva) cu glas tare să vină, să asculte etc. (spunându-i numele).
- (înv.) a chema la armată; a mobiliza.
- (v.tranz.) a face cunoscut ceva (anunțând, vestind cu glas tare).
- (v.tranz.) a se adresa cuiva cu un epitet, a denumi pe cineva; a porecli.
- (v.tranz. impers.) a purta numele..., a se numi, a se chema...
- (v.intranz.) a spune strigături la joc; a conduce jocul prin strigăte și chiuituri.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru striga.
Exemple
- Striga cât îl ținea gura.
- Strigă de durere.
- Strig un nume.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | striga | strigau |
Sinonime: 1: țipa, urla, zbiera, (înv. și reg.) toi, (înv.) chema, 2: răcni, țipa, urla, zbiera, (reg.) țivli, (Transilv.) puhăi, (Transilv. și Maram.) țipoti, (fam. fig.) se sparge, 1: exclama, 4: răsti, 5: vocifera
Antonime: șopti