stricățel
/stri.kə'ʦel/Etimologie
Din a strica + sufixul -ățel.
Definiții
- diminutiv al lui stricat; (cam) depravat, corupt.
- (pop.) cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului).
Din a strica + sufixul -ățel.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică