stricățire
/stri.kə'ʦi.re/Etimologie
Din stricăți.
Definiții
- acțiunea de a stricăți și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stricățire | stricățiri |
| genitiv-dativ | stricățirii | stricățirilor |
| articulat | stricățirea | stricățirile |
Din stricăți.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stricățire | stricățiri |
| genitiv-dativ | stricățirii | stricățirilor |
| articulat | stricățirea | stricățirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică