strecurătoare
/stre.ku.rə'to̯a.re/Etimologie
Din a strecura + sufixul -ătoare.
Definiții
- obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă.
- bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strecurătoare | strecurători |
| genitiv-dativ | strecurătorii | strecurătorilor |
| vocativ | strecurătoare | strecurătorilor |
| articulat | strecurătoarea | strecurătorile |