verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină strangulare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui.
- (v.tranz.) a înăbuși, a sufoca.
- (v.tranz.) a micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strangula.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | strangula | strangulau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Confer strangula.
Definiții
- formă alternativă pentru strangula.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ștrangula | ștrangulau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a plural la prezent pentru strangula.
- forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru strangula.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru strangula.
- forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru strangula.