verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină strangulare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui.
- (v.tranz.) a înăbuși, a sufoca.
- (v.tranz.) a micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strangula.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | strangula | strangulau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Confer strangula.
Definiții
- formă alternativă pentru strangula.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ștrangula | ștrangulau |
strangulați
/stran.guˈlaʦʲ/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din strangulat.
Definiții
- forma de masculin plural pentru strangulat.
strangulați
/stran.guˈlaʦʲ/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru strangula.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru strangula.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru strangula.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru strangula.