strănutare
/strə.nu'ta.re/Etimologie
Din strănuta.
Definiții
- acțiunea de a strănuta și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strănutare | strănutări |
| genitiv-dativ | strănutării | strănutărilor |
| articulat | strănutarea | strănutările |
Proverbe & zicători
- „Nu-i ajunge cu strănutarea la nas”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică