străjuitor
/strə.ʒu.i'tor/Etimologie
Din a străjui + sufixul -tor.
Definiții
- rarcare străjuiește, păzește, veghează.
Din a străjui + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | străjuitor | străjuitori |
| genitiv-dativ | străjuitorului | străjuitorilor |
| vocativ | străjuitorule | străjuitorilor |
| articulat | străjuitorul | străjuitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică