străjuire
/strə.ʒu'i.re/Etimologie
Din străjui.
Definiții
- acțiunea de a străjui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | străjuire | străjuiri |
| genitiv-dativ | străjuirii | străjuirilor |
| articulat | străjuirea | străjuirile |
Din străjui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | străjuire | străjuiri |
| genitiv-dativ | străjuirii | străjuirilor |
| articulat | străjuirea | străjuirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică