străjer
/strə'ʒer/Etimologie
Din strajă + sufixul -ar.
Definiții
- persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor avantaje fiscale.
- (p.gener.) (înv. și pop.) paznic, strajă.
- tânăr care aparținea străjeriei.
- construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | străjer | străjeri |
| genitiv-dativ | străjerului | străjerilor |
| vocativ | străjerule | străjerilor |
| articulat | străjerul | străjerii |