strâmtoare
/strɨm'to̯a.re/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din strâmt + sufixul -oare.
Definiții
- loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare.
- (p.gener.) loc îngust.
- fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate.
- faptul de a fi strâmt.
- (fig.) situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | strâmtoare | strâmtori |
| genitiv-dativ | strâmtorii | strâmtorilor |
| vocativ | strâmtoare | strâmtorilor |
| articulat | strâmtoarea | strâmtorile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din strâmtoare.
Definiții
- (v.tranz.) a stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge.
- (v.tranz.) a obliga, a sili, a constrânge.
- (v.refl.) a se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | strâmtora | strâmtorau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Confer strâmtora.
Definiții
- formă alternativă pentru strâmtora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | strâmtorea | strâmtoreau |