strâmtoare
/strɨm'to̯a.re/Etimologie
Din strâmt + sufixul -oare.
Definiții
- loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare.
- (p.gener.) loc îngust.
- fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate.
- faptul de a fi strâmt.
- (fig.) situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strâmtoare | strâmtori |
| genitiv-dativ | strâmtorii | strâmtorilor |
| vocativ | strâmtoare | strâmtorilor |
| articulat | strâmtoarea | strâmtorile |