strâmbătură
/strɨm.bə'tu.rə/Etimologie
Din a strâmba + sufixul -ătură.
Definiții
- faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feței; strâmbet.
- imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva.
- (fig.) fandoseală, sclifoseală.
- (concr.) obiect strâmb, încovoiat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strâmbătură | strâmbături |
| genitiv-dativ | strâmbăturii | strâmbăturilor |
| vocativ | strâmbătură | strâmbăturilor |
| articulat | strâmbătura | strâmbăturile |