stolnic
/'stol.nik/Etimologie
Din slavă (veche) stolĩnikŭ.
Definiții
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) dregător care purta grija mesei domnești, fiind șeful bucătarilor, al pescarilor și al grădinarilor.
- șef bucătar boieresc.
- (pop.) persoană care conduce nunta și servește nuntașii la masă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stolnic | stolnici |
| genitiv-dativ | stolnicului | stolnicilor |
| vocativ | stolnicule | stolnicilor |
| articulat | stolnicul | stolnicii |