stoic
/ˈsto.ik/Etimologie
Din franceză stoïque < latină stoicus.
Definiții
- care aparține stoicismului, privitor la stoicism.
- ferm, curajos, neclintit (în fața vicisitudinilor vieții).
Din franceză stoïque < latină stoicus.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stoic | stoici |
| genitiv-dativ | stoicului | stoicilor |
| vocativ | stoicule | stoicilor |
| articulat | stoicul | stoicii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică