stobor
/sto'bor/Etimologie
Din bulgară стобор (stobor), sârbocroată stobor.
Definiții
- (reg.) fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile: ulucă.
- împrejmuire de uluci; gard, zăplaz.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stobor | stobori |
| genitiv-dativ | stoborului | stoborilor |
| vocativ | stoborule | stoborilor |
| articulat | stoborul | stoborii |