stingător
/stin.gə'tor/Etimologie
Din a stinge + sufixul -ător.
Definiții
- dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; (în special) extinctor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stingător | stingătoare |
| genitiv-dativ | stingătorului | stingătoarelor |
| vocativ | stingătorule | stingătoarelor |
| articulat | stingătorul | stingătoarele |