stihie
Etimologie
Din slavă (veche) stihija.
Definiții
- fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă, distrugătoare.
- fiecare dintre elementele considerate în concepțiile din trecut că ar sta la baza fenomenelor și corpurilor din natură.
- (în superstiții) duh rău personificând o forță oarbă a naturii.
- (fig.) himeră, nălucă.
- poeticpustietate, singurătate, sălbăticie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stihie | stihii |
| genitiv-dativ | stihiei | stihiilor |
| vocativ | stihie | stihiilor |
| articulat | stihia | stihiile |