stigmă
/'stig.mə/Etimologie
Din latină, franceză stigma.
Definiții
- (biol.) organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stigmă | stigme |
| genitiv-dativ | stigmei | stigmelor |
| vocativ | stigmă | stigmelor |
| articulat | stigma | stigmele |