stibiu
/'sti.bju/Etimologie
Din latină stibium.
Definiții
- (chim.) element chimic, metaloid, întrebuințat pentru realizarea unor aliaje în poligrafie, în industria cauciucului și în tehnică, cu numărul atomic 51 și simbolul Sb.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stibiu | — |
| genitiv-dativ | stibiului | — |
| vocativ | stibiule | — |
| articulat | stibiul | — |
Sinonime: (chim.) antimoniu, (înv.) sârmea, surmă