stibină
/sti'bi.nə/Etimologie
Din franceză stibine, germană Stibin.
Definiții
- sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic, de culoare neagră, care formează cristale lungi și subțiri.
Exemple
- Minerul a descoperit un lung cristal de stibină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stibină | stibine |
| genitiv-dativ | stibinei | stibinelor |
| vocativ | stibină | stibinelor |
| articulat | stibina | stibinele |