stereoacustică
/ste.re.o.a'kus.ti.kə/Etimologie
Din franceză stéréoacustique.
Definiții
- ramură a acusticii care se ocupă cu studiul sunetelor sub aspectul determinării direcției din care pornesc acestea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stereoacustică | — |
| genitiv-dativ | stereoacusticii | — |
| articulat | stereoacustica | — |