stemă
/ˈste.mə/Etimologie
Din neogreacă στέμμα (stémma).
Definiții
- semn convențional distinctiv, caracteristic și simbolic, al unei țări, al unui oraș, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon.
- coroană, diademă.
- (înv.) piatră prețioasă.
- semn caracteristic, pată sau smoc de păr (de altă culoare) pe fruntea unor animale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stemă | steme |
| genitiv-dativ | stemei | stemelor |
| vocativ | stemă | stemelor |
| articulat | stema | stemele |