steliță
/ste'li.ʦə/Etimologie
Din stea + sufixul -iță.
Definiții
- (bot.) (Aster amellus) plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | steliță | stelițe |
| genitiv-dativ | steliței | stelițelor |
| vocativ | steliță | stelițelor |
| articulat | stelița | stelițele |
Sinonime: (bot.) (reg.) gălățence (pl.), rușcă, scânteiuțe (pl.), stelișoară, vărsătoare, flori-cojocărești (pl.), flori-de-Ierusalim (pl.), iarba-vântului, ochiul-boului, rujă-de-toamnă, rujă-vânătă