statornicie
/sta.tor.ni'ʧi.e/Etimologie
Din statornic + sufixul -ie.
Definiții
- fermitate, constanță, neclintire (în păreri, în hotărâri etc.).
- fidelitate, devotament.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | statornicie | — |
| genitiv-dativ | statorniciei | — |
| vocativ | statornicie | — |
| articulat | statornicia | — |