statică
/'sta.ti.kə/Etimologie
Din static.
Definiții
- ramură a mecanicii care studiază sistemele de forțe pentru stabilirea condițiilor de echilibru ale unui corp aflat în stare de repaus sau de mișcare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | statică | statice |
| genitiv-dativ | staticei | staticelor |
| vocativ | statico | staticelor |
| articulat | statica | staticele |