stareță
/'sta.re.ʦə/Etimologie
Din stareț.
Definiții
- călugăriță care conduce o mănăstire; egumenă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stareță | starețe |
| genitiv-dativ | stareței | starețelor |
| vocativ | starețo | starețelor |
| articulat | stareța | starețele |