stareț
/'sta.reʦ/Etimologie
Din slavă (veche) starici.
Definiții
- călugăr care conduce o mănăstire; egumen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stareț | stareți |
| genitiv-dativ | starețului | stareților |
| vocativ | starețule | stareților |
| articulat | starețul | stareții |