staniu
/'sta.nju/Etimologie
Din italiană stagno < latină stannum, stagnum.
Definiții
- (chim.) element chimic, metal foarte maleabil și ductil, care se folosește în diferite aliaje sau la acoperirea unor metale, cu numărul atomic 50 și simbolul Sn.
- (defectiv de plural) mineral care conține samariu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | staniu | — |
| genitiv-dativ | staniului | — |
| vocativ | staniule | — |
| articulat | staniul | — |
Sinonime: 1: (chim.) cositor