ștampilare
/ʃtam.pi'la.re/Etimologie
Din ștampila.
Definiții
- acțiunea de a ștampila și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ștampilare | ștampilări |
| genitiv-dativ | ștampilării | ștampilărilor |
| articulat | ștampilarea | ștampilările |
Din ștampila.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ștampilare | ștampilări |
| genitiv-dativ | ștampilării | ștampilărilor |
| articulat | ștampilarea | ștampilările |
Din stampila.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stampilare | stampilări |
| genitiv-dativ | stampilării | stampilărilor |
| articulat | stampilarea | stampilările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică