← înapoi la căutare

stampila

/stam.pi'la/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Confer ștampila.

Definiții

  1. formă alternativă pentru ștampila.

Declinare

CazSingularPlural
verbstampilastampilau

stampilă

/stamˈpi.lə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Confer ștampilă.

Definiții

  1. formă alternativă ieșită din uz pentru ștampilă.

ștampila

/ʃtam.pi'la/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din ștampilă.

Definiții

  1. (v.tranz.) a pune, a aplica o ștampilă.

Declinare

CazSingularPlural
verbștampilaștampilau

ștampilă

/ʃtamˈpi.lə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză estampille. Confer italiană stampiglia.

Definiții

  1. instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc.
  2. semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativștampilăștampile
genitiv-dativștampileiștampilelor
vocativștampilăștampilelor
articulatștampilaștampilele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică