stabulație
/sta.bu'la.ʦi.e/Etimologie
Din franceză stabulation.
Definiții
- procedeu de întreținere și hrănire a animalelor prin menținerea lor în grajd pe perioada de iarnă sau pe întreaga perioadă de creștere, de îngrășare, de mulgere etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stabulație | — |
| genitiv-dativ | stabulației | — |
| vocativ | stabulație | — |
| articulat | stabulația | — |