stabilitate
/sta.bi.li'ta.te/Etimologie
Din franceză stabilité < latină stabilitas, stabilitatis.
Definiții
- însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate.
- durabilitate, trăinicie.
- faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate.
- (spec.) (fiz.) proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială.
- situație sigură, fermă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stabilitate | — |
| genitiv-dativ | stabilității | — |
| vocativ | stabilitate | — |
| articulat | stabilitatea | — |