staționare
/sta.ʦi.o'na.re/Etimologie
Din staționa.
Definiții
- acțiunea de a staționa și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | staționare | staționări |
| genitiv-dativ | staționării | staționărilor |
| articulat | staționarea | staționările |
Din staționa.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | staționare | staționări |
| genitiv-dativ | staționării | staționărilor |
| articulat | staționarea | staționările |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | staționar | staționare |
| genitiv-dativ | staționarului | staționarelor |
| vocativ | staționarule | staționarelor |
| articulat | staționarul | staționarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică