stație
/'sta.ʦi.e/Etimologie
Din franceză station < latină statio, stationis.
Definiții
- punct de oprire (anume amenajat) pe traseul unor vehicule publice, destinat pentru urcarea și coborârea călătorilor, a mărfurilor etc.
- loc (în oraș) unde staționează unele vehicule publice (taxiuri, autobuze etc.) pentru a aștepta călătorii.
- (înv.) popas, oprire.
- (reg.; în ritualul bisericii ortodoxe) popas făcut în drum spre cimitir, pentru a se citi prohodul.
- (mai ales în forma stațiune) ansamblu de clădiri și de instalații care servesc la îndeplinirea unor observații, operații, cercetări etc.
- așezare, centru special amenajat pentru cercetări experimentale sau pentru diverse operații tehnice.
- (în forma stațiune) localitate în care se găsesc condiții climaterice, ape minerale etc. prielnice sănătății.
- (în forma stațiune) poziție caracteristică a corpului (la om și la animale).
Exemple
- Omul are o stațiune bipedă și verticală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stație | stații |
| genitiv-dativ | stației | stațiilor |
| vocativ | stație | stațiilor |
| articulat | stația | stațiile |